NOILE MINUNI ALE SFÂNTULUI IOAN RUSUL

Vă cunosc: Sunteţi Sf. Ioan Rusul!

“Mă numesc Tudoriţa, născută în Giurgiu, dar din anul 1982 sunt venită în Valcea cu serviciul, cu soţul meu şi doi copii.

Soţul meu a decedat în 2007 iar eu, după o grea suferinţă, făcând nişte analize aflu de la medic că această durere se datorează unei tumori la colon. Doctorul specialist din Valcea m-a îndemnat să fac imediat operaţie deoarece tumora era mare.

M-am rugat tot timpul la Sf. Nectarie, Sf. Ioan Rusul, şi la Părintele Arsenie Boca, foarte mult, cărora le citeam şi Acatistele. Băiatul meu, cu un suflet foarte bun (Gabriel Ionuţ), m-a dus imediat la Spitalul Militar unde am fost operată imediat.

Operaţia a fost foarte grea – a durat şase ore. Pe la ora 20 când s-a terminat operaţia, m-au dus la reanimare. După un timp, au început nişte dureri foarte mari –  insuportabile. Mă rugam de asistentă să îmi dea calmante că nu mai puteam respira. Asistenta mi-a spus că medicul a facut tot ce e a fost posibil, important era ca eu să pot rezista, apoi a plecat în altă camerăa. Nu prea aveam cum să văd că era întuneric, se zărea numai de la lumina de afară, de la un bec ce se zărea pe geam. Simţeam că mă sufoc de dureri şi nu mai puteam să adorm de dureri. La un moment dat văd că se deschide uşa şi întră trei medici îmbracaţi în halate albe lungi, se opresc în dreptul meu că eram cu patul cu rotile, după uşă, aşa cum mă aduseseră. Se opresc în dreptul meu – eu crezând ca au venit şi noaptea la vizită, că mai erau mai multe persoane operate, m-am gândit să le spun că nu mai pot să suport atâta durere. Uitandu-mă mai bine – că acel medic din mijloc se vedea  foarte clar – era tânar, subţire, înalt şi foarte frumos la chip, l-am recunoscut era Sf. Ioan Rusul. Atunci am strigat foarte tare – “Vă cunosc: Sunteţi Sf. Ioan Rusul!” de vreo trei ori . “Vă cunosc din Icoana şi chiar după coperta cărţilor pe care le-am citit!”- aveam de mult în casă o icoană cu Sf. Ioan Rusul -. Dânsul s-a aplecat puţin cu capul, şi-a pus mâinile încrucişate pe piept aşa cum este în icoana şi mi-a dat de înţeles că dânsul este, dar nu a vorbit nimic. M-am uitat foarte bine la dânsul şi uimită de ceea ce am văzut, nu am mai putut vorbi. Ceilalţi doi sfinţi erau mai în etate, dar nu i-am putut vedea. S-a luminat foarte tare faţa Sfântului Ioan Rusul şi a plecat mai departe prin secţia de reanimare. Mi-am dat seama după aceea că de fapt uitasem sa să-i spun de boala mea, dar am gândit că o să se întoarcă.  Am tot asteptat până când am adormit. Când ma-am trezit nu mă mai durea nimic. A venit un asistent de m-a trezit, m-a intrebat ce fac – dacă mă mai doare ceva, dacă mă simt bine. I-am răspuns că nu mă mai doare nimic şi m-a dus la salonul de terapie.

După operaţie am mai avut câteva crize, dar cineva nevăzut mă strângea de mână şi nu dura mult şi venea un medic sau o asistentă şi mă salva. Prima dată m-am speriat. Cine imi atinge mâna? Mă întrebam. După aceea mi-am dat seama că cineva nevăzut îmi dadea speranţă – era Sf. Ioan Rusul. A venit medicul care m-a operat şi mi-a spus că operaţia e reusită sută la sută şi printr-o minune am scăpat de cancer. Am făcut şi nişte şedinţe de citostatice timp de şase luni. Nu am avut nimic deşi ele sunt foarte greu se suportat.

În timpul când făceam tratamentul mi s-a arătat în vis Sf. Ioan Rusul. Era tot în halat de medic şi mi-a spus să stau acolo, în spital, că dânsul pleacă să ocrotească o mănăstire, la Giurgiu, si se va ruga pentru mine, iar când va veni de acolo eu voi fi vindecată complet. După ce am terminat tratamentul am facut analizele de marcări care au ieşit foarte bine, ca la un om sănătos.

Îi mulţumesc Sf. Ioan Rusul şi celorlalţi doi sfinţi pe care nu i-am putut vedea la faţă, Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul, şi Maicii Domnului care m-au ajutat şi mi-au dat putere de a trece peste toate. Sora mea din Giurgiu a venit la mine la Râmnicu-Vâlcea şi mi-a spus de Mănăstirea Sf. Ioan Rusul.

Oameni buni, rugaţi-vă!

Prin post şi rugăciune, milostenii dar şi smerenie, vom primi ajutor. Vă spune o femeie de 65 de ani care a trecut o cumpănă foarte grea şi am revenit la viaţă cu ajutorul Sf. Ioan Rusul. ”

Tudoriţa
(Rm. Valcea)

 

Ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu!

Sunt Andrei, am 30 de ani, m-am născut şi locuiesc în Bucureşti. În urmă cu un an mă confruntam cu un diagnostic foarte sever, oligo asteno terato spermie severa, pe româneşte sterilitate, aplicându-mi-se o sentinţă foarte dură: “nu vei putea face copii pe cale naturală niciodată!”. În urma a trei analize consecutive efectuate în laboratoare diferite diagnosticul a fost confirmat.

Aşa cum sunt date marile întâlniri din viaţa omului, şi eu am auzit de Sfântul Ioan Rusul.  În iunie 2011, aflându-mă în vacanţă în Corinthos -Grecia, vizitam într-o după-amiază o superbă mănăstire de langă oraş, întinsă pe un munte cu o perspectivă de vis asupra Marii Egee, Marii Ionice si a canalui ce le leagă (canalul Korint), închinată Sfântului Patapie. Acolo am întâlnit o calugariţă româncă, maica Nicodima, pe care nespus a bucurat-o graiul românesc şi care ne-a rugat în mod expres ca la intoarcerea în ţară, prin Giurgiu, să trecem pe la Mănăstirea Sfântului Ioan Rusul din comuna Slobozia, la 5 km de Giurgiu, pentru a lăsa, din partea dânsei, un pachet călugărilor de acolo. Acesta a fost primul contact pe care l-am avut cu Sfântul Ioan Rusul, acum citind pentru prima dată despre minunile şi viaţa pe care a închinat-o pentru şi întru Hristos.

Înca din primele clipe m-au fascinat şi impresionat viaţa, minunile Sfântului. În aceeaşi vară, la o lună după ce aflasem de sfântul, am plecat la biserica din Prokopie, casa Sfântului Ioan Rusul de pe insula Evvia din Grecia.

M-am rugat cu toată fiinţa şi cu toată puterea mea launtrică la racla lui pentru vindecare şi pentru a mă ajuta să zămislesc în această viaţă prunci sănătoşi, frumoşi şi de Dumnezeu iubitori, făcând în acelaşi timp o promisiune Sfântului, aceea că voi încerca şi eu, prin puterile mele, să ajut la zidirea, în Romania, a unei biserici închinate Lui.

La finalul lunii iulie m-am întors din Grecia, având deja o programare pentru o nouă analiză (trecuseră deja 6 luni de la primele analize care imi confirmau sterilitatea severă). În toate zilele întoarcerii din Grecia de la racla Sfântului şi până în ziua primirii rezultatelor analizei, am avut o convingere nestramutată că Sfântul m-a ajutat şi lucrurile vor fi bune, deşi nu luasem niciunul din medicamentele care ar fi trebuit să-mi fie administrate. Eram mânat de un sentiment şi de o siguranţă grozavă că Sfăntul m-a vindecat. Rezultatul analizei mi-a confirmat convingerea, spre mirarea familiei şi a apropiaţilor.

La o săptămână după această analiză aveam programare la o mare somitate în urologie, profesorul Calamfirescu, pe care o facusem cu 3 luni înainte, încă din primavară. Am zis că deşi sunt vindecat, să nu renunţ la programare, dacă tot asteptasem 3 luni primul loc liber şi să văd ce are de spus şi profesorul.

Mare i-a fost mirarea domnului profesor la punerea în oglindă a analizelor. Întrebarea firească a fost: “Ce aţi făcut în aceste 6 luni?”. I-am răspuns că nu am luat nici un medicament, ci doar m-am rugat la racla Sfântului Ioan Rusul. Profesorul a rămas pe gânduri. Mi-a spus că în 35 de ani de activitate nu a văzut niciodată aşa ceva. La sfârşit mi-a spus: “iniţial, văzând ultima analiză, am crezut că aţi venit să îmi irosiţi timpul de pomană, dar acum vă mulţumesc că aţi venit pentru că m-aţi făcut să îmi schimb un pic optica… Vă rog să fiţi sigur că ceea ce vi s-a întamplat dumneavoastră, medical vorbind, este imposibil, şi practic transcende ştiinţa”. Am plecat de acolo fară ca profesorul să îmi ia vreun ban pe consultaţie.

În ziua în care scriu aceste rânduri, marţi 22 Mai 2012,  soţia mea este pe cale de a naşte doi băieţi gemeni, Matei Andrei şi Ştefan Ioan. Iar sorocul se apropie, doctorii spun că se poate întâmpla din zi în zi. Eu am convingerea că ei vor veni chiar pe 27 mai, de ziua Sfântului, pentru că lui îi datorăm ajutorul pe care l-a mijlocit pe lângă bunul nostru Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos şi Maica Domnului, cărora ne închinăm şi le mulţumim cu lacrimi pentru tot ajutorul şi bunătatea cu care ne-au blagoslovit.

P.S.:  S-au născut cu bine şi sunt frumoşi şi sănătoşi!

Andrei F
(Bucureşti)

 

Darul lui Dumnezeu

Slavă lui Dumnezeu pentru tot ce am primit în viaţa aceasta, bune şi rele, îi mulţumesc pentru tot, dar cel mai mult pentru îngeraşul la care mă uit acum cum doarme.

Din totdeauna mi-am dorit să fiu mamă şi aceasta s-a împlinit în data de 1 octombrie 2010, când cu ajutorul Sfântului Ioan Rusul, am născut un prunc. A fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea atunci când, pentru prima dată, am luat copilaşul meu în braţe nu pot să spun în cuvinte ce am simţit atunci.

Îmi cer scuze pentru că nu ştiu prea bine cum să povestesc totul, dar am să scriu aşa cum ştiu:

Am postit tot postul Naşterii Domnului, în anul 2009. Pe tot parcursul postului am citit în fiecare zi Acatistul Sfântului Ioan Rusul, carte pe care am găsit-o la părintii mei, ei locuiesc în Sântana, jud. Arad, iar eu în oraşul Arad. M-am  rugat cum am ştiut eu la bunul Dumnezeu să-mi dăruiască un copilaş. În ianuarie 2010 am rămas însărcinată. De atunci, de fiecare dată când mă uit la copilaşul meu, Mihnea, stiu că nu o să pot niciodată să mulţumesc bunului Dumnezeu şi Sfântului Ioan Rusul pentru darul pe care l-am primit. Mă rog mereu ca Sfântul Ioan Rusul să aibă grijă de el şi să îndrepte paşi lui pe drumul cel drept oricât de greu ar fi, iar mie să-mi dea putere, rabdare şi înţelepciune să-l îndrum pe calea cea bună. De atunci citesc de câte ori pot şi am timp acatistul Sfântului Ioan Rusul şi mă rog să mai îmi dăruiască şi alţi copii.

A uitat sa vă spun că mă numesc Manuela Martin din Arad si am 33 de ani.

 

Doctorul pansează rana dar numai Dumnezeu o vindecă.

Înainte să  încep să scriu despre minunea Sfântului mulţumesc bunului Dumnezeu pentru faptul că mi-a acordat şansa să-l descopăr.

Mă numesc Titus, am 38 de ani, sunt din Bucureşti. Sunt absolvent al Facultăţii de Psihologie, sunt de profesie subofiţer  şi  cea mai recentă minune a Sfântului Ioan Rusul sunt eu.

În luna mai 2009 am început să mă simt rău. La început am crezut că este o simplă răceală  şi nu am băgat-o în seamă,  dar în mai puţin de 2 săptămâni am slabit 6 kg.  M-am internat (12.05.2009) la Spitalul Matei Balş unde în urma învestigaţiilor efectuate s-a constatat că nu sufar de nicio afecţiune; s-au eliminat pe rând suspiciunea de a avea borellia şi letospiroză. Am fost externat cu recomandarea de vitaminizare şi odihnă. Zis şi făcut! Totuşi, starea de rău continua si pierdeam tot mai mult în greutate. Boala s-a accentuat într-un ritm galopant, pierderea în greutate a încă 8 kg (într-o săptămână!), o stare febrilă, însoţită de dureri musculare şi articulare pusese stăpânire pe organismul meu. Au  urmat investigaţii la Spitalul Militar, unde am fost suspectat de contactarea virusului HIV (analizele au infirmat acest lucru); s-a ridicat suspiciunea de o afecţiune hematologică (boală a sângelui). Aceste investigaţii le-am efectuat în ambulatoriu.

De Rusalii (08.06.2009), durerile musculare şi articulare deveniseră insuportabile. În plus, o insuficienţă respiratorie îşi făcuse apariţia peste noapte, aşa că am fost internat în regim de urgenţă, suspectat  de TBC, la Spitalul de Pneumo-fiziologie Marius Nasta (Filaret). Pus pe oxigen şi antibiotic, starea de rău se mai ameliorase puţin. Investigaţiile au eliminat suspiciunea de TBC, dar arătau că ar fi vorba de dermatomiozită (boala autoimună) foarte gravă însoţită, de regulă, de cancer. După ce s-a infirmat existenţa cancerului, am fost transferat la Spitalul Sfanta Maria (Secţia Reumatologie). Aici, alte investigaţii, alte analize (unele) facute în Franţa care nu arătau existenţa dermatomiozitei, (electromiogramă, biopsie musculară, etc.). Totuşi, s-a pus diagnosticul de dermatomiozită (sunt 5 elemente constituitive ale bolii, la mine existau 3). Am început tratament de specialitate cu imunosupresoare. Uşor, uşor îmi recăpătam încrederea. Durerile dispăruseră; rămăsesem doar cu oboseala.

În tot acest timp m-am rugat la Dumnezeu să aibă grijă de mine. M-am spovedit (lucru pe care nu-l mai făcusem din copilărie), m-am împărtăşit; a fost bine. Am fost externat (08.07.2009) cu continuarea tratamentului  acasa. Mi-am luat concediu si am plecat într-un tur al mănăstirilor cu destinatia  Prislop, la mormântul părintelui Asenie Boca.  Am ajuns  şi l-am rugat să-mi arate calea pe care trebuie să o aleg.  Au urmat, pe lângă tratamentul medicamentos,  cel spiritual (Sf. Liturghie, Sf. Maslu şi multă rugăciune) că doar se ştie “doctorul pansează rana dar numai Dumnezeu o vindecă”  cine se îngrijeşte numai de trup riscă să ajungă la biserică când este prea târziu.  Am reluat serviciul. Mă simţeam mai bine – sau aşa credeam eu. În septembrie  am revenit la control  la Spitalul Marius Nasta – starea de rău revenise, dispnea  (oboseala la efort) se accentuase,  aveam pe zi  ce trece o paloare cadaverică. Aici am fost internat (02.10.2009) pentru reluarea investigaţiilor. Din nou bronhoscopie (două într-o săptămână), tomograf, etc.

În seara zilei de 22.10.09 a fost apogeul nu mai puteam să respir nici conectat la tubul de oxigen (TLCO era 38%: SPO2-78% în repaus) am închis ochii şi m-am rugat: “Doamne, Doamne dacă vrei să mă iei la Tine să ai grijă de baieţelul meu Dennis Ştefan ( în vârstă de  6 ani). Dacă imi mai acorzi încă o şansă să mă trimiţi unde crezi că este mai bine pentru mine. Amin!” Apoi  totul a devenit negru, simteam cum totul se scurge din mine.

M-am trezit dimineaţa, furtunul de la  instalaţia de oxigen nu-l mai aveam la nas, iar eu puteam să respir (nu vă imaginaţi că respiram normal, dar o făceam fără ajutorul tubului de oxigen chiar dacă oboseam la cel mai mic efort). A urmat tratamentul intravenos cu citostatic si imunosupresor. Eram suspect de 4 cancere, soţia mea i-a surprins pe medici când discutau despre  cazul meu.  După terapie am fost externat cu recomandarea de a face oxigenoterapie şi  să nu mă astept la minuni. Îmi rămăsese doar rugaciunea! În paralel cu tratamentul medicamentos, am urmat şi terapie alternativă. Cineva mi-a recomandat să mă rog la Sfântul Ioan Rusul, acesta fiind militar ca şi mine. Aşa că am cautat pe internet şi am găsit Mănăstirea “Sfântul Ioan Rusul” din localitatea Slobozia, judetul Giurgiu, singura din ţară care deţine moaştele Sfântului. A doua zi am rugat un prieten să mă ducă acolo convins că Sfântul mă va ajuta. Am ajuns la mănăstire, care este amplasată într-o fostă unitate militară. Este un loc parcă rupt din rai. Este o manastire mică, cu puţini călugări, de o smerenie tipică feţelor monahale. M-am rugat la Sfântul să mă redea vrednic de toată trebuinţa familiei mele şi vieţii de zi cu zi.

Am citit acatistul Sfântului Ioan Rusul  seară de seară şi acum, la un an de la primul meu pelerinaj la moaştele Sfântului, sunt un om sănătos, acest lucru îl arată şi analizele medicale. Doctorii au decis că este cazul să oprim tratamentul şi să mergem până într-acolo în a-l scoate de tot. Asta doar pentru că am crezut în minunile Sfântului Ioan Rusul. Pe parcursul acestui an, cand am putut am mai fost la Sfântul Nectarie şi  încă o dată la Prislop să-i mulţumesc şi părintelui Arsenie Boca .

Dumnezeu m-a trimis la Sfântul Ioan Rusul care a lucrat prin doctori şi prin toţi oamenii care m-au ajutat să trec peste această grea încercare din viaţa mea.

Îi mulţumesc bunului Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat, ceea ce imi dă în fiecare zi şi pentru tot ceea ce o să-mi dea de acum încolo.

Titus
(Bucureşti)

 

Vindecarea dăruită de Sf. Ioan Rusul şi  Sf. Nectarie

Şi pe noi ne-a ajutat şi ne ajută Sf. Ioan Rusul şi Sf. Nectarie în continuare. În luna iulie a anului 2009, am aflat că soţul meu are o tumoare în gat neoperabilă şi netratabilă. După 2 săptămâni de la aflarea veştii, în noaptea de 21 iulie s-a sufocat şi am ajuns cu ambulanţa la Spitalul Universitar din Bucureşti. Au reuşit să-l intubeze la camera de gardă. În spital soţul meu a facut stop cardiac şi a intrat în comă. A fost mutat la terapie intensivă. Ne-au spus că nu va trece noaptea, iar dacă se va mai trezi din comă va fi problematic deoarece în timpul stopului cardiac, creierul nu a mai fost oxigenat.

M-am rugat Măicuţei Domnului, Sf. Ioan Rusul şi Sf. Nectarie să ne ajute şi să mijlocească pentru soţul meu înaintea bunului nostru Mântuitor. Rugăciunile ne-au fost ascultate! A trecut noaptea şi a doua zi soţul meu s-a trezit din comă fără să aibă cea mai mică sechelă. A urmat o operaţie cu 10% şanse de supravieţuire (trebuia să i se facă o traheostomă prin tumoare pentru a-i asigura respiraţia). M-am rugat Sfântului Ioan Rusul şi m-am dus şi la Mănăstirea Radu Voda unde se află o particică din moaştele Sf. Nectarie si m-am rugat ca împreună cu Sf. Ioan Rusul să indrume mâna doctorului care va efectua operaţia. M-am întors la spital cu o mare linişte în suflet şi nu m-am îndoit nicio clipă că nu va ieşi cu bine din operaţie. Şi chiar aşa s-a întâmplat: operaţia a fost un succes! Sfinţii au îndrumat mâna medicului. În timpul operaţiei i s-a luat biopsie şi s-a descoperit că tumoarea este un limfom, o formă de cancer care răspunde la tratamentul cu citostatice. A început în regim de urgenţă la terapie intensivă prima cură de chimioterapie şi după două săptămâni petrecute la terapie intensivă a fost mutat într-un salon de la secţia de chirurgie toracică.

În urma traheostomei i s-a introdus o canulă prin care să poată respira, dar cu care nu putea vorbi. În ziua în care a terminat de citit cartea cu viaţa Sf. Nectarie a mangaiat icoana Sfântului de pe copertă şi în momentul în care a luat mâna de pe carte a început dintr-odată să vorbească. Au venit asistentele, medicii … nu îşi puteau explica cum poate vorbi cu acea canulă pe care o avea în gât. Nimeni nu mai reuşise asta. Dar noi ştim cel mai bine explicaţia: înca o minune a Sf. Nectarie şi a Sf. Ioan Rusul.

A urmat o a doua operaţie prin care i s-a înlocuit canula cu un stent pentru a putea veni acasă. Soţul meu s-a dus pe picioarele lui în sala de operaţie unde toţi au rămas uimiţi de cât de repede şi-a revenit. S-au hotărât să îi pună stent-ul fără anestezie. Soţul meu s-a rugat în continuu Sf. Ioan Rusul şi Sf. Nectarie. Nu a simţit nicio durere, nici cea mai mică jenă, absolut nimic. Sfinţii tămăduitori au fost alături de el tot timpul operaţiei.

Până şi doctorii recunosc că ceea ce s-a întâmplat din noaptea de 21 iulie şi până în prezent este o minune.

A continuat tratamentul cu citostatice până când tumoarea şi ganglionii s-au retras. Am făcut în continuare acatistul Sf. Nectarie, al Sf. Ioan Rusul si acatistul Maicii Domnului Pantanassa, s-a uns  cu untdelemn de la Sf. Maslu si ne-am rugat să ne ajute în continuare, să-l vindece complet. Răspunsul lor nu a întarziat să apară: în luna martie 2010, a facut autotransplant şi la analiza din luna iulie a aceluiaş an nu i-a mai ieşit nicio urmă a bolii. La fiecare trei luni face analize şi îi ies de fiecare data bune. Boala este în remisie totală!

Măicuţa Domnului, Sf. Nectarie şi Sf. Ioan Rusul veghează asupra lui si ne ocrotesc cu rugăciunile lor.

Acum că s-a vindecat ne rugăm să ne dea Domnul copilaşi, când va fi voia Lui.

Slavă lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi Sfinţilor care mijlocesc pentru noi înaintea Domnului!

Un gând despre “Mărturisiri”

  1. Ajutor de la Sfantul Ioan Rusul si de la ceilalti Sfinti

    Din pacate a trecut ceva vreme de cand mi-am promis ca voi depune marturie pentru ajutorul primit de la Sfantul Ioan Rusul si de la ceilalti Sfinti: Sf. Ierarh Nectarie, Sf.M.Mc. Mina, Sf. Teodora de la Sihla, Sf.M.Mc. Efrem cel Nou si spre rusinea mea nu am facut-o inca.
    Cu foarte multi ani in urma, aflandu-ma intr-o sala de asteptare, stand la coada pentru a intra la un medic cardiolog, unul dintre pacienti vorbea cu atata insufletire despre un Sfant Parinte pe numele de Ioan Rusul. Imi aduc aminte ca avea o carte din care a inceput sa ne citeasca, carte care era atat de uzata, semn ca o citise si rascitise. Tot ce mi-a ramas in minte la acea vreme este faptul ca la Spitalul Polizu se gasesc moaste ale acestui Sfant Parinte.
    Anii eu trecut si la un moment dat aveam sa trec print-o perioada foarte grea a vietii de om casatorit, unde trebuia sa iau o decizie capitala pentru viitorul familiei: sotie si copii. As fi vrut sa fug undeva departe, departe si sa uit de toate. Am ales sa merg la Maslu la Manastirea Darvari unde am intalnit un parinte calugar foarte intelept care mi-a spus sa ma rog Sfantului Ioan Rusul. Am cumparat imediat cartea de la magazinul manastirii si citind-o am realizat ca este vorba despre acelasi Sfant Parinte despre care am mentionat mai sus. Este inutil sa mai spun ca in scurta vreme problemele mele s-au rezolvat. Mai mult decat atat, am reusit sa ma si angajez intr-o institutie foarte buna unde castigam foarte bine.
    Despre Manastirea Sf. Ioan Rusul am aflat ulterior, citind pe internet articole legate de Sf. Ioan Rusul. Intr-o buna zi am mers si am vizitat-o impreuna cu familia, unde ne-am inchinat sfintelor moaste. Ba chiar, mai tarziu aveam sa imi si petrec vreo cateva zile in reculegere aici, perioada in care discutiile cu monahii m-au ajutat mult.
    Au mai trecut apoi cam doi ani si din nefericire, din varii motive (poate subiective, poate obiective), a trebuit sa renunt la locul de munca care imi placea atat de mult. Iar de aici si pana la caderea in deznadejde a fost numai un pas. Atunci iar m-am intors catre Sfantul si catre alti multi grabnic ajutatori: Sf.M.Mc. Mina, Sf.M.Mc. Efrem cel Nou (pe care l-am „descoperit” cu atat de mare placere si ale carui moaste le gasim si la Manastirea Chiajna din Bucuresti), Sf. Ierarh Nectarie, Sf. Ierarh Spiridon, Sf.M.Mc. Ecaterina, Sf. Parinte Dimitire Basarabov, Sf. Mc. Brancoveni.
    Dupa luni intregi de deriva, in decursul carora imi simteam sufletul golit, iata ca, la momentul potrivit, Bunul Dumnezeu si Maica Sa au ingaduit sa imi gasesc alt loc de munca similar cu cel pe care il avusesem anterior (lucru care mie ca un muritor pacatos mi se parea extrem de greu de realizat, daca nu imposibil). Poate daca as fi avut sau as avea cat de putina credinta, nu ar fi trebuit si nu ar trebui sa ma indoiesc nici macar o secunda de puterea si pronia lui Dumnezeu. Insa incercarile prin care am trecut au dovedit cat de slab sunt (din pacate). Dar cu ajutorul acestor minunati Sfinti am reusit sa ma ridic. Ma rog ca in continuare sa aiba grija de noi, sa nu ne lase prada acestei vieti destul de incercate si sa ne fie sprijinitori in „bataliile” ce urmeaza.
    As vrea sa mai mentionez ca de mare folos a fost si faptul ca saptamanal am mers miercurea la Acatist la Sf. Mina, iar imediat dupa, la Maslu la Sf. Nectarie, joia ma duceam (chiar daca nu chiar regulat uneori) la Parintele Ilie Lacatusu ale carui moaste se gasesc la Cimitirul Giulesti, iar cand am putut am ajuns la Parintele Arsenie Boca la Prislop (un parinte atat de drag mie si probabil noua tuturor).
    Imi cer iertare Sfintilor Parinti pe care poate nu i-am enumerat aici pentru ca sunt convins ca si ei vegheaza la viitorul nostru: imi vin in minte acum Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul, Sf. Nicodim de la Tismana, Sf. Calinic de la Cernica, Ioan Iacob Hozevitul, Sf. Apostol Simon Zilotul si multi, multi altii pe care ii port in suflet si in rugaciune.
    De foarte multe ori este destul de greu sa simti sau sa traiesti suferinta celuilalt si tocmai de aceea este greu de inteles un semen de-al nostru care se afla intr-un moment de rascruce, de deznadejde. Drept urmare, nu este important cat de grele au fost momentele prin care am trecut, ci demn de retinut este faptul ca Maica Domnului impreuna cu toti acesti Sfinti Parinti, Mucenici si Mucenite, Cuviosi si Cuvioase mijlocesc pentru noi oamenii inaintea Sfintei Treimi. In plus, suntem atat de binecuvantati ca tot pentru noi se roaga si biserica noastra prin preotii, monahii, monahiile, pustnicii si pustinicele sale. Iar mie celui slab si indoielnic ce imi mai ramane decat sa imi plec genunchii si sa le multumesc tuturor pentru toate.
    Doamne-ajuta!
    Ioan (Bucuresti)

Lasă un răspuns către Ioan Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>